Locotenentul Anton Marin, 1929

ANTON MARIN
(19 octombrie 1898, Iveşti -1992, Bucureşti)
GENERAL, PROFESOR UNIVERSITAR

            Fiu al lui Tănase Marin, comerciant şi al Ecaterinei Marin, casnică.

Studii: Cursurile şcolare primare, gimnaziale, la Tecuci; Liceul „Petru Rareş”- Piatra Neamţ; are ca preocupare scrisul literar. A fost îndrumat de directorul liceului, scriitorul Calistrat Hogaş şi premiat de Societatea „Tinerimea Română” din Bucureşti (1917).
           Urmează cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie (1917-1919). Combatant pe frontul din Moldova (1917, Tg. Ocna şi Mărăşeşti), sub comanda generalului Alexandru Averescu. Remarcat pentru exactitatea calculelor făcute ca observator artilerist, fapt care a cauzat pierderi în armata germano-austro-ungară; Şcoala de observatori aerieni. Activează în aviaţie (1921-1922); Şcoala specială de artilerie (1922-1924); Şcoala Superioară de Război (Academia Militară) şi cursul de ofiţeri de Stat Major (1931-1936);

Carieră militară şi didactică: Sublocotenent, comandant de baterie în Transilvania (1919), Profesor la Centrul de instrucţie al artileriei de la Tg. Mureş (1920), Profesor la Şcoala de ofiţeri de cavalerie din Sibiu şi la Şcoala de aviaţie Bucureşti – Cotroceni (1922-1924), Căpitan şi Director tehnic al Secţiei de Aerofotogrametrie (1927), Profesor la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii din Bucureşti Pipera (1928), Ofiţer de Stat Major încadrat la Departamentul Aviaţiei ca şef al Biroului 3 (1936); Comandor şi şef de Stat Major al Regimentului Aeriene Cluj (1937); Profesor la Şcoala Superioară de Război şi director al Secţiei Aeronautice (1939-1941); Şef de Stat Major al Corpului Aerian Român în Războiul de reîntregire şi de redobândire a Basarabiei (1941); Comandant al operaţiunilor de apărare a aerului din Capitală, dejucând planurile de retragere al Comandamentului german (Wehrmacht) (1944, august 23-28); Comandant al Centrului de Instrucţie al Aeronauticii Bucureşti – Pipera (1944, decembrie 10); Şef de Stat Major al Corpului Aerian Român pe frontul de vest şi conducător al operaţiunilor militare aeriene până la terminarea războiului (1945, martie – mai); General de escadră (general-maior) (1947) şi trecut în rezervă, la cerere.

Decoraţii: Ordinele „Crucea de Aur” şi „Virtutea Aeronautică”.

            Pentru întreaga sa activitate în serviciul credincios al Neamului şi al Ţării, regimul socialist-comunist, în 1948, l-a condamnat la 20 de ani de recluziune politică, din care a efectuat „numai” 16 ani.

            Eliberat din detenţia politică, în 1964, îşi rezervă doar demnitatea de ofiţer superior, înfruntând privaţiunile alături de familia greu încercată.

            Bătrânul general a revenit pe scena istoriei naţionale, în decembrie 1989, fondând  conform credoului său politic – Partidul Liberal Monarhist din România, o mică formaţiune politică democratică.

            Deşi militar de carieră (ofiţer superior şi cadru didactic universitar), generalul a fost dublat de omul umanist de litere, publicist, grafician şi scriitor care a cultivat literatura pentru copii.